Am scris un oneshot. ^^
Titlu: Venin
Gen: actiune, fantezie [?]
Descriere:.. cititi si veti afla ^^"
Simteam ca si cum ceva mi-ar fi strapuns inima. Stand acolo, lipita de zid de un ciudat ce-si infingea coltii in gatul meu parca as fi fost un desert. Nu-i cel mai placut lucru, nu? Incercam sa-l indepartez, insa tot ce faceam era de prisos; mainile imi erau parca.. moarte.
Ii simteam ranjetul in timp ce-mi sugea sangele-mi pretios. Simteam cum lichidul ce-mi curgea prin vene imi era extras de monstrul din fata mea in timp ce vederea imi slabea minut cu minut. Incercam sa deosebesc luminile ce ma inconjurau; luminile farurilor de cele ale blocurilor, luminile stelelor de cea a lunii si lumina care ma chema. Deci asa este cand mori, nu?
Picioarele mi se inmuiau si puteam sa jur ca nu voi mai avea mult pana cand voi simti temperatura asfaltului acoperit de zapada. Dintr-o data o fierbanteala imi strapunse corpul accelerand bataile inimii. Era infiorator. Intepa. Gadila. Durea. Ardea. Toate acestea puse la un loc, mai exact. Incercam sa-mi aud bataile inimii neregulate. Unu-doi. Unu-doi. Patru-Cinci. Inima mi se oprise in loc dupa aceea batand iarasi mai repede decat trebuia si nu ajuta. Deloc.
Vroiam sa tip, dar gatul imi era uscat. Vroiam sa ma zbat, dar trupul nu-mi raspundea la comenzi. Din nou. Fierbanteala imi atingea fiecare organ, tesut, celula. Tot ce inseamna eu. Nu mai distingeam nimic. Totul era negru ca un abis de umbre. Cautam ceva. Ce? Nu stiu. Dar ma chema. Acel ceva ma vroia langa el. Incercam sa mentin totul sub control. Sa nu cad acolo in intuneric. Sa nu ma pierd in umbra acelui abis. Nu. Imi era frica. Frica de singuratate.
Simteam cum fierbanteala se indrepta din ce in ce mai mult spre inima. Intepa. Ma taia in doua. Sunt terminata. Am gandit. Auzeam- mai bine decat ar fi trebuit - sunetul pe care creatura aparuta de nicaieri o facea cand imi extragea sangele din vene. Oh, ce sunet infricosator. Dar mai auzeam ceva. Ca si cum imi inlocuia lichidul rosu cu altceva. Venin. Citisem multe despre vampiri, insa nu crezusem in acele mituri. Pana atunci.
Inima incepu sa sara peste batai. Un ritm neregulat. Un ritm sadic ce-mi sfasia si ultima ramasita de speranta care o mai avem in mine. Nu eram sigura de ceea ce simteam atunci. Spaima. Nesiguranta. Singuratate. Ameteala. Tot ce stiu este ca in mintea mea se dadea o batalie. Sa ma dau batuta sau sa renunt? Nu, nu renunta. Ma incurajam singura. Probabil ca veninul care monstrul mi l-a dat m-a innebunit.
Am incercat sa deschid ochii. Doar ca sa vad iar negru. Dintre toate culorile, de ce negru!? Poate chiar innebunisem. Unu. Doi. Trei. Dupa numaratoare am deschis iar ochii. Bun, totul era clar acum. Vedeam zidul din fata mea, banca pe care stateam si.. tricoul si parul bestiei.
Imi indrept privirea dezorientata spre el si observ ochii lui calmi de un rosu aprins. Oh, frumos. Vampirul imi intalni privirea si i-am simtit iarasi ranjetul in jurul gatului meu. Poate auzea ce gandeam? Poate avea abilitati incredibile asa cum am citit? Probabil. Tot ce am simtit in momentul urmator au fost coltii lui dezlipindu-se de gatul meu. Se uita la fata mea si-mi zambi.
De ce-mi zambesti, bestie!? Vroiam sa-i tip in fata, dar gatul imi era prea uscat si trupul prea obosit pentru a mima gesturi nebune. Acesta se mltumi doar sa-mi raspunda cu un chicot si ma saruta. Oh.. simteam cum tot trupul mi se linistise, mai putin acea "flacara" ce-mi ardea inima in continuu. Dupa aceea.. totul s-a intrerupt ca si cum te-ai uita la un televizor vechi.
Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea, dar stiu ca acum sunt intr-un loc unde sunt fericita. Undeva unde tot imi place. Undeva unde.. totul mi se pare posibil.
~End.
Titlu: Venin
Gen: actiune, fantezie [?]
Descriere:.. cititi si veti afla ^^"
Venin
Simteam ca si cum ceva mi-ar fi strapuns inima. Stand acolo, lipita de zid de un ciudat ce-si infingea coltii in gatul meu parca as fi fost un desert. Nu-i cel mai placut lucru, nu? Incercam sa-l indepartez, insa tot ce faceam era de prisos; mainile imi erau parca.. moarte.
Ii simteam ranjetul in timp ce-mi sugea sangele-mi pretios. Simteam cum lichidul ce-mi curgea prin vene imi era extras de monstrul din fata mea in timp ce vederea imi slabea minut cu minut. Incercam sa deosebesc luminile ce ma inconjurau; luminile farurilor de cele ale blocurilor, luminile stelelor de cea a lunii si lumina care ma chema. Deci asa este cand mori, nu?
Picioarele mi se inmuiau si puteam sa jur ca nu voi mai avea mult pana cand voi simti temperatura asfaltului acoperit de zapada. Dintr-o data o fierbanteala imi strapunse corpul accelerand bataile inimii. Era infiorator. Intepa. Gadila. Durea. Ardea. Toate acestea puse la un loc, mai exact. Incercam sa-mi aud bataile inimii neregulate. Unu-doi. Unu-doi. Patru-Cinci. Inima mi se oprise in loc dupa aceea batand iarasi mai repede decat trebuia si nu ajuta. Deloc.
Vroiam sa tip, dar gatul imi era uscat. Vroiam sa ma zbat, dar trupul nu-mi raspundea la comenzi. Din nou. Fierbanteala imi atingea fiecare organ, tesut, celula. Tot ce inseamna eu. Nu mai distingeam nimic. Totul era negru ca un abis de umbre. Cautam ceva. Ce? Nu stiu. Dar ma chema. Acel ceva ma vroia langa el. Incercam sa mentin totul sub control. Sa nu cad acolo in intuneric. Sa nu ma pierd in umbra acelui abis. Nu. Imi era frica. Frica de singuratate.
Simteam cum fierbanteala se indrepta din ce in ce mai mult spre inima. Intepa. Ma taia in doua. Sunt terminata. Am gandit. Auzeam- mai bine decat ar fi trebuit - sunetul pe care creatura aparuta de nicaieri o facea cand imi extragea sangele din vene. Oh, ce sunet infricosator. Dar mai auzeam ceva. Ca si cum imi inlocuia lichidul rosu cu altceva. Venin. Citisem multe despre vampiri, insa nu crezusem in acele mituri. Pana atunci.
Inima incepu sa sara peste batai. Un ritm neregulat. Un ritm sadic ce-mi sfasia si ultima ramasita de speranta care o mai avem in mine. Nu eram sigura de ceea ce simteam atunci. Spaima. Nesiguranta. Singuratate. Ameteala. Tot ce stiu este ca in mintea mea se dadea o batalie. Sa ma dau batuta sau sa renunt? Nu, nu renunta. Ma incurajam singura. Probabil ca veninul care monstrul mi l-a dat m-a innebunit.
Am incercat sa deschid ochii. Doar ca sa vad iar negru. Dintre toate culorile, de ce negru!? Poate chiar innebunisem. Unu. Doi. Trei. Dupa numaratoare am deschis iar ochii. Bun, totul era clar acum. Vedeam zidul din fata mea, banca pe care stateam si.. tricoul si parul bestiei.
Imi indrept privirea dezorientata spre el si observ ochii lui calmi de un rosu aprins. Oh, frumos. Vampirul imi intalni privirea si i-am simtit iarasi ranjetul in jurul gatului meu. Poate auzea ce gandeam? Poate avea abilitati incredibile asa cum am citit? Probabil. Tot ce am simtit in momentul urmator au fost coltii lui dezlipindu-se de gatul meu. Se uita la fata mea si-mi zambi.
De ce-mi zambesti, bestie!? Vroiam sa-i tip in fata, dar gatul imi era prea uscat si trupul prea obosit pentru a mima gesturi nebune. Acesta se mltumi doar sa-mi raspunda cu un chicot si ma saruta. Oh.. simteam cum tot trupul mi se linistise, mai putin acea "flacara" ce-mi ardea inima in continuu. Dupa aceea.. totul s-a intrerupt ca si cum te-ai uita la un televizor vechi.
Nu stiu ce s-a intamplat dupa aceea, dar stiu ca acum sunt intr-un loc unde sunt fericita. Undeva unde tot imi place. Undeva unde.. totul mi se pare posibil.
~End.
Postări
